Intrecerea

Este toamna.Soarele timid cuprinde lumea si o incalzeste cu putere.Nori de vata plutesc pe cerul senin,imprastiind cu puterea lor miresme stinse.Toamna a tesut din curcubitacee o panza aramie ca un paianjen batran cu experienta.Ea sta si priveste cu admiratie ora de sport desfasurata de un grup de elevi in curtea scolii.Tacerea monotona te adoarme ,pana cand un strigat sparge aceasta placere:
-Doamna profesoare,nu ar fi bine daca am organiza un cros?propune Mihaela.
-Buna idee ,dar inainte de asta trbuie sa va antrenati un pic!
Dupa ce toti ne-am antrenat,am parasit incinta scolii mergand pe bulevard.
-Putem sa ne intrecem alergand cinci sute de metri in cat mai putin timp?intreaba Cori.
Doamna profesoara accepta.De cum am pornit,Geo se impiedica si abandona cursa.Mimi vrea sa o ajute ,asa ca o urmeaza ,privind amandoua cu atentie cum Florentina trece linia de sosire,castigand cursa.Toti prietenii ei erau fericiti si se distrau, restul colegilor  erau suparati , dar eu sunt foarte optimista. Nu stiam ce premiu sa-i oferim Florentinei,cand o adiere usoara desprinse dintr-un copac batran o crenguta incovoiata ,cu frunze aramii,care cazu pe capul castigatoarei ,ca o coronita simbolica.

-Cred ca toamna a fost foarte mandra de Florentina!